Archive for the ‘Intelectualii anti Crin’ Category

Alina Mungiu Pippidi vs Chiul Antonescu

Iulie 26, 2009

alina mungiu

1. Interviu cu Alina Mungiu Pippidi:

Rep.: Sînt adversarii lui Băsescu capabili să schimbe asta?
A.M.P.: Nu cred. Geoană dă impresia că e orientat mai tehnocratic, are cunoştinţe, citeşte, dar pe urmă apare cu Năstase la braţ şi strică tot. Crin Antonescu e uimitor, are aerul că nu s-a prins nimic de el în atîţia ani de politică, mă întreb dacă ar trece un test de cunoştinţe elementare, dacă ştie care sînt instituţiile de la Bretton Woods sau din cine e format boardul Băncii Europene Centrale.

2. „Eu, Crin” de Alina Mungiu Pippidi (Romania Libera)

Dati-mi voie sa va explic de ce nici Mircea Geoana nu merita votul dvs. El a esuat sa reformeze Partidul Social-Democrat si sa-l transforme, dintr-un partid al baronilor, intr-un partid al saracilor. Propriii sai colegi nu au incredere in el: ca sa-si consolideze candidatura trebuie sa cerseasca favorurile domnilor Iliescu si Nastase, si chiar prin asta pierde sansa de a rupe PSD de trecutul sau. Romania nu are nevoie de un presedinte slab, unul care sa nu poata spune «nu» unui baron. De ce sunt eu mai bun decat acesti doi contracandidati ai mei si oare PNL, care a guvernat pana anul trecut, nu poate fi, la randul sau, acuzat ca a contribuit la criza actuala? Nu m-as prezenta in fata dvs. cerandu-va sa ma votati daca as fi un mostenitor al partidului lui Remes si Pacuraru. Dar eu vin sa va spun ca am inceput deja sa schimb PNL si voi continua sa fac acest lucru. Sunt perfect constient ca partidul Bratienilor nu poate fi reprezentat in mod onorabil de oameni ca aceia pe care i-ati vazut la guvernare, care au cumparat supravietuirea lor in guvern cu deficitul public al Romaniei. Dar eu nu am fost alaturi de ei si daca am fost ales in locul lui Calin Popescu Tariceanu este ca sa detasez in mod net partidul de cei care au profitat in timpul ultimei guvernari liberale, in timp ce sapau fundatiile pentru criza de azi. Intre sfatuitorii si colegii mei nu veti mai gasi pe nimeni dintre acestia. Permiteti-mi sa incep cu presedintele Basescu. Eu nu sunt de parerea acelor colegi ai mei care nu ii gasesc si nu i-au gasit niciodata vreo calitate. Ca si in cazul lui Ion Iliescu, Traian Basescu are calitati importante, sau nu ar fi fost votat de un numar atat de mare de cetateni in alegeri si la referendum. La vremea lui, Basescu a stiut sa formuleze problemele Romaniei in termeni plastici si directi, rupand cu ipocrizia limbajului politic. A insuflat oamenilor speranta. Dar asta e tot ce a reusit sa faca. „Dragi prieteni si simpatizanti ai PNL, stimati cetateni cu drept de vot, ma infatisez azi in fata dumneavoastra ca sa va cer o mare dovada de incredere. As vrea sa ma votati pe mine, Crin Antonescu, liderul celui de-al treilea partid ca dimensiune electorala din Romania, desi exista un presedinte in functie care va candida din nou si un sef al partidului social-democrat care e sprijinit de formatiunea politica cea mai solida si stabila din tara. De ce ati face asta? Si in mandatul sau de primar, si in mandatul sau de presedinte, Basescu a operat cu masuri diferite pentru prieteni si pentru dusmani. Primii s-au imbogatit, iar ceilalti au fost blamati pentru insuccesele lui. Basescu nu a lasat Primaria mai eficienta si mai putin corupta, iar cand va pleca de la Presedintie nu va lasa nici acolo in urma o institutie reformata. Basescu nu crede in institutii, el conduce cu familia si prietenii. Basescu critica clientelele altora, dar nu e mai liber de clientela decat orice om politic roman. Curajul, in ghilimele, de a recrea o dinastie in politica romaneasca ar trebui sa fie destul ca Traian Basescu sa nu mai fie votat a doua oara. Ii veti gasi, in schimb, pe toti cei care, la firul ierbii, primari si consilieri locali, au folosit acesti ani de crestere economica pentru a aduce prosperitatea in comunitatile lor. Ei nu sunt putini: si pe acesti oameni tineri, dar cu experienta, voi construi eu un nou PNL. De ce eu? Iata ca, finalmente, aceasta intrebare nu poate fi evitata. Probabil ca ma tineti minte de cand argumentam contra ridicarii imunitatii lui Adrian Nastase, in favoarea lui Dinu Patriciu, anchetat de Procuratura, contra Monicai Macovei ca ministru al Justitiei. De ce am avut aceste atitudini, desi eu, personal, nu am facut obiectul nici unei anchete, nefiind nici afacerist, nici bogat? Oare cred in mod real ca oamenii politici nu trebuie sa raspunda in fata legii, ca un politician poate figura pe statul de plata al unui afacerist si totusi sa-si pastreze independenta de gandire, ca oricine conduce Procuratura sau Ministerul Justitiei trebuie sa nu deranjeze pe nici un om politic si sa se dedice anchetarii mitei la doctori sau vamesi de rang mai marunt? Nu: am gresit cand am luat aceste atitudini, am fost motivat doar de teama ca Traian Basescu, a carui antipatie fata de PNL o cunosteam, se va folosi de aceste imprejurari pentru a lovi in PNL si a impune dominatia PD intr-un parteneriat bazat pe egalitate. Dar aceste atitudini ale mele sunt de domeniul trecutului. Ca proba, PNL va vota in aceasta toamna pentru ridicarea imunitatii oricaror politicieni anchetati de Parchet. Dinu Patriciu isi poate permite avocati foarte buni si nu are nevoie de interventii la ministrul Justitiei. Adrian Nastase ar trebui sa se prezinte la tribunal si sa elibereze intregul Parlament de acuzatia ca e un loc de refugiu pentru infractori. In ce priveste PNL, am inceput deja sa fac curatenie in partid. Nu am pretentia sa ma votati pe acuzatii aduse altora, ci pe ceea ce va pot dovedi ca am facut si fac acolo unde am puterea, in propriul meu partid. Presedintele ales in aceasta toamna va fi un presedinte de vreme rea. Criza economica globala a pus capat cresterii noastre economice si, pentru un timp, va trebui sa dam dovada de austeritate si rabdare pentru a supravietui si a ne intoarce la vremuri mai bune. S-au facut, de catre toate partidele, promisiuni care nu se pot respecta. Va cer un moratoriu de doi ani: sa acordam Guvernului si Parlamentului un ragaz de refacere a finantelor publice inainte de a cere respectarea acestor promisiuni. Oricine ar propune altceva acum, mai ales o reducere a impozitelor pe venit sau TVA, ar fi nu doar un iresponsabil, dar si un mincinos: prin intelegerea cu FMI, ne-am angajat sa evitam asemenea pasi care ar adanci si mai mult criza actuala. Voi incuraja partidele sa propuna buni specialisti pe pozitiile guvernamentale, tehnocrati mai degraba decat oameni politici. Ne trebuie un guvern care sa ne piloteze dincolo de abisurile acestei crize fara sa se gandeasca la propria realegere, deci fara comportamentul oportunist si iresponsabil pe care l-am vazut la partidele politice, inclusiv la al nostru, in ultimii doi ani.”
Daca l-as fi auzit vorbind asa pe Crin Antonescu, probabil ca i-as fi dat o sansa la votul meu, poate nemeritata avand in vedere slaba lui credibilitate si performanta subtire din toata cariera lui politica. Dar nu l-am auzit vorbind asa. Dimpotriva, l-am auzit spunand ca va cobori impozitul pe venit la 10% si TVA la 15%, desi stie ca nu se poate, ca-i va da afara pe procurorii generali, primii care incearca sa fie independenti din istoria noastra, ca sa puna in loc niste oameni care sa nu atinga cu o pana pe nimeni influent si care i-ar putea da afara. Daca nu spunea nimic, Crin Antonescu era mai castigat saptamana asta.


Anunțuri

Oratoria goala vs Chiul Antonescu

Iulie 26, 2009

Liberalismul dlui Antonescu

de Cristian Preda

Crin Antonescu a repurtat o victorie în PNL împotriva fostului premier. Nu am înţeles care este noutatea pe care o propune în politica liberală. Dar poate că e de vină distanţa apreciabilă la care mă aflu de Bucureşti. La Congresul recent, Crin Antonescu a spus un singur lucru memorabil: „dacă eu, un om simplu, normal…. fără conspiraţii, fără aranjamente… am putut ajunge preşedinte al celui mai mare partid din România, atunci fiecare român are o şansă”. Dincolo de faptul că fraza e un auto-elogiu, ea conţine trei inexactităţi şi o promisiune inutilă. Prima inexactitate este cea potrivit căreia noul şef al PNL ar fi un om simplu. El este, de fapt, de mai bine de două decenii fie deputat, fie un asistat al propriului partid şi al finanţatorilor săi. Nimeni nu îşi aduce aminte vreo lege sau vreo cauză apărată de dl Antoenscu, Dacă ne uităm mai bine, ce-i drept, dl. Antonescu este deputat mai degrabă cu numele, având multe absenţe la activ şi fiind cunoscut mult mai bine sub forma sa mediatică decât sub cea propriu-zis politico-parlamentară. A doua afirmaţie imprecisă este cea potrivit căreia el ar fi ajuns preşedinte PNL fără aranjamente. Cred că Ludovic Orban şi Radu Stroe sunt nervoşi dacă aud aşa ceva. În fine, consider că este cu totul nejustificată ideea potrivit căreia PNL ar fi cel mai mare partid din România. Dacă nu este cumva vorba de o formă de nostalgie paşoptistă, dl Antonescu urmând cu mulţi ani în urmă cursuri de istorie, atunci avem de-a face cu o eroare grosolană voită. Organizaţia care a ajuns acum pe mâinile dlui Antonescu a avut între 2,5% (în 1992) şi aproape 20% (în 2008), ocupând de două ori locul al treilea în preferinţele electoratului, în rest fiind pe o poziţie încă mai modestă. Măreţia PNL-ului postcomunist e foarte discretă. Promisiunea inutilă din fraza dlui Antonescu este aceea potrivit căreia fiecare român are o şansă. Şansa de a conduce PNL nu interesează prea multă lume. Poate vreun analfabet, întrucît oamenii educaţi au fost deja îndepărtaţi cu brutalitate de o formulă de liberalism comercial de proastă calitate, practicată în ultimul deceniu. Această formă de liberalism impusă de domnul Patriciu – care confundă, de altfel, anarho-capitalismul cu spolierea statului – riscă să fie prelungită de noua sa vedetă, Crin Antonescu. În cel mai bun caz, acesta va ieşi de sub tutela libertarianismului etatist cu o vorbărie care va recupera votanţii dlui Becali, cu care

Crin Antonescu se înrudeşte profund, ca improvizator auto-referenţial. Ce să mai spun despre ideea potrivit căreia dacă domnul Antonescu a reuşit să îl înlocuiască pe domnul Tăriceanu în preferinţele domnului Patriciu atunci orice român are o şansă? Cred că asta nu e decât o mică infamie. Chiulul domnului Antonescu a fost întreţinut vreme de două decenii. Acum vine, iată, răsplata: o funcţie de preşedinte al naţional-liberalilor. Dacă asta e şansa pe care el o oferă oricărui compatriot, cred că ne putem lipsi. Cât priveşte participarea la prezidenţiale a noului lider penelist, cred că dl Antonescu are mai degrabă şanse să ajungă regele Spaniei decât preşedintele României! N-ar fi o mare problemă pentru domnia sa, întrucât foarte adesea Crin Antonescu confundă monarhia şi republica, pledând precum sofiştii orice teză îi cade sub simţuri. Anti-parlamentar, absenteist, vorbăreţ şi obsedat de propria figură mediatică, noul lider al PNL nu oferă o alternativă, ci cel mult o amânare a distrugerii unui partid care a crezut că poate trăi hrănindu-se din trecut şi care s-a trezit că e hrănit cu capriciile unui lider.